Am avut din nou curaj sa imi transform gandurile si sentimentele in cuvinte in noaptea asta.Iata ce a iesit.
- Angel
Linistea sinistra care ma invaluie ca o pala de vant rece mi se pare din ce in ce mai putin suportabila…as vrea sa iti aud vocea, acea voce careia nu ii pot gasi un atribut,voce cum numai ingerii pot avea.As vrea sa o aud tare, mai tare decat gandurile mele negre,care urla sa imi sparga capul..E noapte, din nou.Inca o noapte.A cata? Nu mai stiu ..si nici nu mai conteaza ,de fapt.Toate sunt la fel.Fara luna.Fara stele.Cateodata noptile mi se par ude ,reci si grele ca niste haine puse pe sarma in mijlocul iernii.
Ma uit lung la o poza de-a ta (un moment captiv intru eternitate) si iti privesc ochii de caprioara, mereu tristi si pierduti.Zambetul incremenit in coltul gurii ,aproape mereu in total dezacord cu expresia generala a fetei.Fata de inger pe care o cunosc atat de bine , mai bine chiar decat chiar propria-mi figura.
Ma uit din nou lung la poza ta.O desenez, de parca asta te-ar aduce mai aproape de mine,si in timp ce iti conturez ochii mereu tristi , simt cum isi face loc o lacrima.Se prelinge singura, stinghera, si nevinovata, de-a lungul fetei mele incremenite de durere.
Ma simt pierduta in spatiul asta vast ,haotic, in lumea asta pe care o percep ca pe o gaura neagra..sunt ametita de atata agitatie.Fara nici un punct de reper ,fara sa stiu incotro sa merg, sau unde ma aflu.. fara tine,ingerul meu, ghidul meu.Am cazut prada sentimentelor pe care le tin inchise de atata timp in mine , undeva adanc ,ferecate bine, si care speram sa nu iasa niciodata la lumina , ca sa le vad fetele hade , de monstrii.
Ma sperie.Vreau sa fug de ele ,dar dau de oameni.Alti monstrii cu multe fete, care de care mai hidoasa si mai inselatoare.Ei te-au facut sa pleci…te-au tradat.S-au folosit de inocenta si naivitatea ta ,le-au intors impotriva ta.Iar tu, i-ai iubit.Ei bine, eu ii urasc.Pentru ca tu nu ai putut.
Am ametit.Ma doare capul si imi vine sa vars..De parca m-as afla intr-un carusel care se invarte la nesfarsit.
Ma opresc,si ma uit in jurul meu.Toate culorile calde şi odată vii ale camerei mi se par hidoase. Privesc în jur,din nou , sperand ca totul a fost o iluzie,un vis din care tocmai m-am trezit, dar totul este amorţit, nemiscat.De parca timpul s-a oprit pentru infinitate iar eu sunt prinsa aici in acest purgatoriu, asteptandu-te sa revii.
Stiu insa ca nici desenele , nici pozele si nici imaginile cu tine pe care le privesc obsesiv,la nesfarsit nu te vor aduce inapoi.Ceva inauntrul meu urla , spunindu-mi ca nu te mai intorci.
Disperare, din nou…Mă ghemuiesc şi încerc să mă încălzesc.Nu stiu de ce mi-e frig, doar este atat de cald in casa.Fruntea îmi arde şi am mainile inghetate. Apuc o perna rătăcită pe lângă piciorul meu. O strâng,o strâng aşa de tare încât mă dor degetele, încheieturile şi o musc cu toată puterea mea. Ţip, dar nu mă aude nimeni. Strig cu toată suflarea, dar nu ştiu ce strig. Poate numele tau ?
Nu mai pot adormi.Din nou.Inca o noapte.Si linistea sinistra.
NaoMagic.
